Jeff Mills

- mult mai bun decat data trecuta la martin. il avantajeaza spatiile mari si multimile. cineva spunea ca unul dintre cele mai grele skilluri pe care trebuie sa si le insuseasca un dj este sa isi adapteze sound-ul la spatiu*. nu poti sa o arzi intim la polivalenta. si jeff nici nu a avut de gand. a fost intens, solicitant, carnal, full on techno experience pentru oameni puternici si dedicati. ceilalti au golit sala de la primele minute.
-jeff mills e grandoman (sa i te adresezi numai cu "sir" si sa nu i te uiti direct in ochi) si pitic. si negru. din cauza asta aproape ca niciodata nu se vede din spatele pupitrului. cine zice ca l-a vazut a avut vedenii techno de la muzica. l-am mai auzit si cu alte ocazii in giguri mult mai mari si niciodata aproape nu se vede. asta e un fel de extrema a anonimitatii in techno. unii isi schimba monikerul la fiecare release, altii isi pun masti pe fata, el e pitic.
- laserele (care din cate am mai citit au creat o frumoasa impresie majoritatii participantilor) au fost un dezastru. nu numai ca te asteptai in orice moment sa apara tiesto din spatele celor de la mandy (care poate si din cauza asta au fost atat de populisti si simplisti) dar nu aveau nici o treaba cu muzica. cand era beat-ul mai plat, muzica mai seaca, atunci incepeau laserele sa zbenguie isteric de te lua cu schizofrenie. daca ne permitem nu inseamna ca si trebuie.

*"A common mistake of novices is playing bigger than the room they’re in. Sound should be contained and only overflow the edges at peak times otherwise you just have a flood… and a mess" Jeremy P. Caulfield, Between Chaos and Control