Rokolectiv 08

an on bast: un idm destul de neinteresant, poate bun dar stilul in sine a devenit irelevant in ultimii ani, in fata unui public restrans si care abea isi cauta locul. la noi 10.30 e foarte devreme si oricum nu te crede nimeni daca spui ca incepi la ora asta asa ca lumea a inceput sa apara abea dupa 11.30. in holul de la intrare un baiat imbracat dubios (suso33) desena cu sprayurile pe un perete. el avea masca, noi nu deci simteam ca daca mai stau 3 minute acolo incep sa zambesc aiurea prea devreme. inauntru lumea se intreba cine baga atata poppers.
pantha du prince era de la inceput suparat ca a fost pus in line-up atat de devreme si ca lumea isi inchipuie ca nu poate suna decat sensibil si melodios (vb cuiva: da ce noi l-am pus sa scoata albumul ala?). era insotit de o tona de viniluri desi trebuia sa faca live si si-ar fi dorit sa bage mai la scandal dupa ora 3, preferabil la after. a inceput destul de abstract dar neavand decat o ora la dispozitie si trebuind sa dea cumva drumu la petrecere a sarit destul de repede la ceea ce se astepta de la el. a promis ca se intoarce cu efdemin (cu care de curand si-a facut o trupa) pentru partea cu scandalul. efdemin a vrut sa isi faca acum 2 ani o trupa care trebuia sa se cheme bucarest.
dat politics: aici chiar a fost scandal. 8 bit punk, gadget punk, happy hardcore, mickey mouse on speed sau pentru ca suntem la rokolectiv jean jacques perrey on speed, cum vreti sa ii ziceti, oamenii au facut tambalau de nu mai era mult pana sa iasa cu pogo in fata. oameni sensibili si seriosi s-au bestializat ca la 14 ani.
underground resistance: eu am venit destul de sceptic la UR. stiu cum e cu istoria, cu respectul, cu pionierii dar totusi eram convins ca nu mai au ceva interesant de spus in 2008. venisem sa ma uit la o curiozitate de muzeu dar m-a pus dracu sa stau in primu rand si sa ma uit in ochii negrului cu microfonul. dupa doua piese eram un luptator credincios pentru eliberarea cui vor ei, eram negru, eram sclav, toata familia mea o arsese numa pe plantatii, intelegeam cum e cu muncitorii in detroit, solidarizam cu grevistii de la dacia, imi venea sa tip aleluia, sa glorific ghettoul si bumbacul. atat de mult am solidarizat ca/incat cornelius (asa il cheama pe el) mi-a dat o esarfa neagra cu UR pe care am primit-o cu sfintenia unui carnet de partid. sau ca pe un botez ca o luasem razna complet. eu va zic de mine dar eram mai multi, o armata credincioasa de romani luptand si rezistand alaturi de fratii nostri din detroit carora nu le venea sa creada ce se intampla in sala si pe scena. chiar erau emotionati.
bolero, moment artistic, se scot sutiene, abscons.
modelu la bustul gol punand lenny kravitz.
dandy jack si sonja moonear punand muzicile altora (ale lor am inteles ca nu au mai ajuns) in fata unui session destul de gol.
ne sleisera aia inainte.

tom wilson's expat allstar band (adica 2 englezi, un sarb si un spaniol): cel mult haios, au sarm, arata bine pe scena, s-a ras, s-a zambit, s-a aplaudat insa muzical nu prea s-a legat nimic. deocamdata numa intentii bune si stil. cam putin pentru un festival.
kalabrese and his rumpelorchestra: unul dintre cele mai asteptate momente ale festivalului pe agenda mea. am iubit rumpelzirkus deci trebuia sa il vad in varianta live. au sunat excelent si cred ca au fost highlight-ul serii. au terminat cu un live session impreuna cu khan of finland, ceva fin si deosebit dar destul de neasteptat pentru multi dintre cei care se aflau acolo.
mungolian jet set adica niste norvegieni imbracati in mongoli... oricand. nu stiam cum suna dar puteau sa faca orice imi era de ajuns ca sunt acolo. mi s-a soptit la ureche ca suna prost, cel putin pe myspace. nu au sunat asa prost, mai bine decat ma asteptam. da cum aratau.. ala micu din mijloc chiar era un mongol mic si neintelegator, genu care te sleieste cu arcul de pe cal de-ala mic si iute, de preerie. au cerut sa nu aiba visuals. de inteles. au bagat electro.
elektrofant: slab, cea mai slaba alegere din line-up.
bjorn torske: nu a mai reusit sa ma readuca la dans, cam usurel, fara zvac. cu singurul merit ca e primul dj pe care il aud mixand blind de la hercules & the love affair. asta am dansat.
cand am iesit din session ce sa vezi, multimi de pokemoni asteptau afterul cu magda. majoritatea treji, fresh, dormisera de cu seara sa fie numa buni la after. cica s-a intins pana dupa 1.

despre visuals asa: vali chincisan a fost genial, a lucrat la ele si i-a iesit, unele din cele mai bune visuals pe care le-am vazut in ro, initial am crezut ca a venit an on blast cu ale ei de acasa dar nu. dreamrec in schimb ne-a cam facut din processing, adica a bagat un pic de cod si a zis gata, eu numa stau aici dau usor din mouse si iese. da n-a iesit. adica ideile sunt bune, era interactiv, puteai sa te duci sa te joci cu proiectiile, sa dai si tu din mouse, sa participi, intentii bune. pacat numa ca aratau urat. ceea ce, pana la urma si din pacate, conteaza.

rokolectiv on video aici. via mironghiu.wordpress.com