SCSI 9

Extrem de tare si incredibil de aproape

by special guest



Sintagma “put some soul back into the machine” se potriveste manusa evenimentului de sambata seara din session. Dupa controlul riguros cu detectorul de metale de la intrare – se pare ca session este primul club care ia masuri privind securitatea si bravo lor, intrarea in club provoaca dezamagire initial. Ringul aproape gol, cativa interesati rasfirati ici colo, te deprima putin si te gandesti oare cum va evolua seara. Prind un final de set mihai popoviciu - mnml techno con cojones, cu siguranta. Valuri de beat uplifting care te iau pe sus vrei nu vrei dublate de groove, groove, groove.
Cei doi de la SCSI-9 arata ca doua personaje de desene animate si isi fac intrarea lin, cu un minimal vesel cu tenta mortuara in acealsi timp, cu voci de calugari din corul bisericii. Dar, ce voci… Esti in mana lor ca un zmeu. Auzi pasii cum alearga - 1, 2, 1, 2, 1, 2 - simti cum te tin ferm in mana, pentru ca apoi sa te elibereze si sa te lase sa te inalti usor usor. Esti tot mai sus, te urci pe fir si mai sus si ajungi pe coada fasnitoare. Pe fir inca mai vin pasii cu ecou stins – 1, 2, 1, 2, 1, 2 - in soapta, iar tu te pierzi in panorama. “E cosmic” zice cineva langa mine. Ba nu, e ca o dimineata de 1 mai la mare pe plaja. Te misti in jos si toata lumea se fluidizeaza la unison. Astepti in fiecare secunda sa te atinga prima raza de soare si parca iti vine sa intrebi prin jur daca nu are nimeni o crema de soare. Dar hop, stai asa! Esti inca legat de un fir care nu te lasa sa pierzi contactul cu pamantul. Undele le simti si prin talpi. Mai stramba cate unul din nas pe langa tine. "Sistemul de sonorizare e atat de prost ca-mi da fiori...de greata". E mai ca la caminul cultural, daca nu stai in fata unde se concentreaza toate sunetele. Ma intreb daca mama sunetistului se va face bine vreodata. S-a mai adunat niste lume dar tot pare a fi inca o petrecere privata pentru fani. I feel lucky inca o data. Vreo 200 de oameni placesc la session si se scurg in ei, in timp ce la Martin Plump DJs face coada pana dupa colt. Numai zambet in jur si miscari de apa lina fara franturi. S-a oprit si vantul sunt aici sus stabil si plutind lin, ma las dus si condus.
Horizon 16 strange pe toata lumea in fata pupitrului si zambetele se largesc si mai tare. Te trantesc apoi de nisip brutal si ricosezi greu, jos si tare, indulcit cu acorduri de El Condor Pasa. Cateva scurte intreruperi ale sunetului aduc disperarea pe fetele celor doi. Dar sunt atat de scurte incat ai putea crede ca au fost facute intentionat.

Ritm sacadat suprapus peste melodie de pus peste inima si ea va rade singura. Intre timp Cote redefineste spatiul din spatele pupitrului intr-un experiment de urban clubbing mapping extrem de tare si incredibil de aproape! Stai asa ca vine furtuna. O simti cum se aduna de jur imprejur rea, acoperitoare, presanta, simti o presiune pe cap si o vibratie in talpi ce nu te lasa sa stea locului. Daca tu nu dansezi, te danseaza subbassul pe tine. Fulgere - la ce sa ma astept? Techno beat de incolonare pentru marsaluit pe un drum ce duce la visare si ridica maini in aer aspirational. Urc la pupitru sa fiu mai aproape de minunea asta. N-am mai vazut atatea butoane de la Mathew Jonson. Brilliant!
Distors pe plutire sustinut de techno hotarat. Oare unde ne duce? Paradoxal n-as vrea sa scap niciun moment de miscare, dar incremeneasc admirativ in mijlocul ringului prada emotiilor. Iar se intrerupe sunetul. Revine peste noi puternic electro(cutat). Vocile pe care nu le recunosti, de cele mai multe ori provoaca usoara confuzie: sa dansezi, sa fii atent la versuri, ai fredona ca-ti place dar nu stii ce e. Suna a Depeche Mode dar cine are timp sa verifice? Furtuna e complet dezlantuita - fulgere si tunete de peste tot fara mila pentru boxe, podea si timpane. Nu ai cum sa obosesti oricat te-ai misca pentru ca te poarta firesc si fluid ca o alunecare pe apa care din cand in cand se transforma in cascade involburate. Pe final, la al 3lea bis suntem condusi parca catre un ultim drum, cuminti, dar de fapt este incheierea unei initieri. Negru incheie seara in forta și vesel, dar nu raman pana la final de teama sa nu-mi strice ceva, orice, dispozitia pe care as vrea sa o pastrez vreo 2 saptamani.
Rusii tata, rusii!!