Concertul de sambata de la Sala Polivalenta a fost, ca mai toate de amploarea lui, inca o sansa de a vedea geniul BTL-istilor romani. N-am putut niciodata sa refuz fresca sociala din holurile Mission-urilor, cum n-am putut s-o refuz nici pe pisi care mi-a oferit un pachet de tigari de cum am intrat.
Trebuia sa astept pe cineva, imi aprind o tigara si ma duc la scrumierele de langa stalpi. Scrumeaza unde poti, cosurile erau pline ochi si la baza stalpilor, pe o raza de un metru si ceva, crescuse un covoras de stegulete Orange, alea de nu mai incapusera in cosuri, probabil. Nu va ganditi la cosurile obisnuite de la party-uri. Aici era ca si cum fatucele Orange s-ar fi plicitsit de impartit stegulete si si-ar fi desertat gentile prin jurul stalpilor, apoi ar fi facut pariuri pe cat de departe o sa fie duse de fluxul d oameni. Stiu ca, pentru un BTL-ist practicant, pompierii sunt mereu la ultimele numere apelate (ultime cu sensul de recente), asa ca am trecut repede peste panica de a scruma pe jos si de a isca un incendiu acolo in hol. Steguletele erau din material ignifug..., nu? Adica nu tre sa fii paranoic sa-ti inchipui ca s-ar putea intampla ceva rau daca fumezi intr-un loc plin de hartii. Si de muuulti alti fumatori. Dar sa nu vorbim despre drobul de sare, ca n-a luat nimic foc. Ok, romanii sunt nesimtiti si arunca pe unde le vine steguletul sincer si bine intentionat pe care li-l da fatuca la intrare.
Ok. Dar ce-i cu steguletele??? De ce ne dati tot stegulete, in 2008? (Sa nu mai zic ca vazui si saculeti. Daa, aia de prin 2001-2002, negri cu snur portocaliu. Nu stiu care era treaba cu ei.) Sa fac cu steagul... ce? Sa-l tin... unde? Si, mai ales, de ce??? Da-mi ceva, orice, care mi-ar folosi intr-un fel, oricare. Normal ca le arunc in primul cos de gunoi. Umm, pai e plin. Ghinion, atunci pe jos. Le-o strange cineva, ca doar n-o sa ne impiedicam de ele toata noaptea. Umm, ba da. Oare intr-un contract The Mission + sponsor = LOVE, spre binele imaginii amandurora, nu scrie cumva ceva si despre obligatia sponsorului de a-si strange the shit dupa ce-l imparte isteric unor oameni care siiigur nu mai vad menirea pastilutei roz fara falfaitul steguletului portocaliu? Va spun din proprie experienta: cu 100 de lei dati la niste baetzi din cartierul vecin (Berceni), holul putea fi mentinut intr-o stare decenta intreaga seara, daca decizia (proasta) de comunicare tot a fost luata. Dati-mi cel mult un evantai Orange in iunie, la Noaptea devoratorilor, ca ala imi e de folos. Dar lasati-ma cu steguletul, ca vi-l calc in picioare pe hol.
In final, cred ca stegulete mai pot inca sa faca valuri pe la concerte prin Cugir
1 comment:
Concertul de sambata de la Sala Polivalenta a fost, ca mai toate de amploarea lui, inca o sansa de a vedea geniul BTL-istilor romani. N-am putut niciodata sa refuz fresca sociala din holurile Mission-urilor, cum n-am putut s-o refuz nici pe pisi care mi-a oferit un pachet de tigari de cum am intrat.
Trebuia sa astept pe cineva, imi aprind o tigara si ma duc la scrumierele de langa stalpi. Scrumeaza unde poti, cosurile erau pline ochi si la baza stalpilor, pe o raza de un metru si ceva, crescuse un covoras de stegulete Orange, alea de nu mai incapusera in cosuri, probabil. Nu va ganditi la cosurile obisnuite de la party-uri. Aici era ca si cum fatucele Orange s-ar fi plicitsit de impartit stegulete si si-ar fi desertat gentile prin jurul stalpilor, apoi ar fi facut pariuri pe cat de departe o sa fie duse de fluxul d oameni. Stiu ca, pentru un BTL-ist practicant, pompierii sunt mereu la ultimele numere apelate (ultime cu sensul de recente), asa ca am trecut repede peste panica de a scruma pe jos si de a isca un incendiu acolo in hol. Steguletele erau din material ignifug..., nu? Adica nu tre sa fii paranoic sa-ti inchipui ca s-ar putea intampla ceva rau daca fumezi intr-un loc plin de hartii. Si de muuulti alti fumatori. Dar sa nu vorbim despre drobul de sare, ca n-a luat nimic foc. Ok, romanii sunt nesimtiti si arunca pe unde le vine steguletul sincer si bine intentionat pe care li-l da fatuca la intrare.
Ok. Dar ce-i cu steguletele??? De ce ne dati tot stegulete, in 2008? (Sa nu mai zic ca vazui si saculeti. Daa, aia de prin 2001-2002, negri cu snur portocaliu. Nu stiu care era treaba cu ei.) Sa fac cu steagul... ce? Sa-l tin... unde? Si, mai ales, de ce??? Da-mi ceva, orice, care mi-ar folosi intr-un fel, oricare. Normal ca le arunc in primul cos de gunoi. Umm, pai e plin. Ghinion, atunci pe jos. Le-o strange cineva, ca doar n-o sa ne impiedicam de ele toata noaptea. Umm, ba da. Oare intr-un contract The Mission + sponsor = LOVE, spre binele imaginii amandurora, nu scrie cumva ceva si despre obligatia sponsorului de a-si strange the shit dupa ce-l imparte isteric unor oameni care siiigur nu mai vad menirea pastilutei roz fara falfaitul steguletului portocaliu? Va spun din proprie experienta: cu 100 de lei dati la niste baetzi din cartierul vecin (Berceni), holul putea fi mentinut intr-o stare decenta intreaga seara, daca decizia (proasta) de comunicare tot a fost luata. Dati-mi cel mult un evantai Orange in iunie, la Noaptea devoratorilor, ca ala imi e de folos. Dar lasati-ma cu steguletul, ca vi-l calc in picioare pe hol.
In final, cred ca stegulete mai pot inca sa faca valuri pe la concerte prin Cugir
Post a Comment