cand singura forma de dub pe care o accepti e dub-techno, cea mai ariana forma la care a ajuns dub-ul, cand spiritul hip hop nu te-a prins niciodata decat in variante puternic abstractizate, ca influente in IDM, cand te deranjeaza tot ce are legatura cu jamaica inclusiv remarcile despre meritele istorice ale zonei ca origine a tot ce-i bun in muzica electronica, te strambi, le accepti ca pe daci dar ai prefera sa nu revina cusmele in moda, nu vezi diferenta de valoare intre portul jamaican si portul din mehedinti iar toti adeptii iti par niste folcloristi, te intrebi daca villalobos stie ce face sau e numai un tigan talentat din chile, te simti mai apropiat de swarm computing-ul lui hawtin decat de saracia si ghetto-ul underground resistance, arabii sunt naspa dar iranienii sunt foarte smecheri, berlin-ul iti pare a fi mecca muzicii contemporane care conteaza, minimalul ti se pare kantian si nu poti sa nu remarci ca englezii o ard romantic pana si in dubstep pe care ti l-ai dori mai cerebral, mai blond iar daca asta nu se poate macar fara voci, te deranjeaza ca sunt prea multi negri la londra si asta se simte, argumentul ca onur ozer e turc iti suna valabil, accepti ce vine din franta si anglia desi ti se pare usor derizoriu,doar o reactie vesela la o prea-seriozitate nemteasca etc.
scary shit
Nazismul muzical
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
12 comments:
mai aveti?
"The only thing important in music, as in anything else, is life and death. Any kind of style, any kind of way is valid, if it's alive. Life and interest are two things I equate. Once a thing is sufficiently interesting, it becomes alive. I don't care whether it's Dixieland, Flixieland, Pixieland, or a private or public joke or no joke at all - if it's alive, I'm for it."
primul Wire (mai 1982)
thewire.co.uk/articles/9/
long read
justice mixeaza joe dassin si tu citezi din wired '82
tinerete, haine grele, ce vrei?!
de-dans, baiete, n-am inventat noi apa calda, stai linistit.... tot ce enumeri tu, in care ma regasesc partial (da, am o prejudecata legata de turci, dar e prosteasca, vorba ta, iranienii rup) sunt forme de snobism, care este o manifestare care apare in tot felul de cercuri care simt nevoia sa-si protejeze caractaristica de "cerc" prin respingerea unor lucruri care apar.
e o dinamica naturala (iarta-mi stilul, asa vorbesc eu lol) dj pb a zis-o bine: bai nene, ce supravietuieste respingerii (ca reuseste sa se integreze, ca isi creaza propriul cerc etc.) are valoare, ce nu, se duce pulii de suflet.
Zii selectie naturala si gata, nu mai fi tu mai catolic decat papa, te-a lovit political corectness-ul, sau ce?
:))
nunu, imi respect idiosincrasiile (sa'nnebunesc de nu vorbesc asa :) si chiar ma bucur de ele. le disecam asa, sa le vad, sa urlu este. si poate sa mai aflu altele, sa vad cum stau si altii. sa abandonam intelepciunea pentru moment, e boring.
se face, fratzica!
respingerea e ok, e de inteles. "desconsiderarea" e o problema. se practica la scara larga si naste monstrii. suna cam hippiot, stiu, dar iar, sa nu-i desconsideram pe hippioti, da? :D
sa respingem, asadar, desconsiderarea.
de ce am scris "monstrii" cu doi i?!
cred ca tiganul se cam scoate prin finetea cu care stie sa-si aleaga si sa separe sunetele.. o face cumva natural si da dovada ca e la un nivel de intelegere a muzicii cu mult peste al unui german scolit, riguros etc
cat despre partea anti: nu-mi place imaginea de baietasi cutitari pe care o emana englezoii astia "grime".. iar dubstep-ul ma bucur ca se intampla (scapam de dnb) dar nu prea inghit muzica.. mai rar ceva reusit din zona aia
ricardo ca ricardo, oricum toti pe aici suntem fani asa ca nu mai conteaza.
Dar in cazul Burial, poate nu ii se cunoaste identitatea, da' tigan e sigur. toata muzica lui este o jale, tangurire si suferinta permanenta pusa pe un ritm impecabil.
azinoapte mi-am dat seama de asta :)
tristete urbana my ass
Post a Comment