belgium warrior

in primul rand belgia e o tara foarte frumoasa, cu oameni relaxati si inclinati spre micile placeri ale vietii. berea e arta acolo ca si dulciurile, vafele, branzeturile, sosurile, mustarul, steakurile si cartofii prajiti. dar asta nu e techno, asta e turism.
de altfel techno nu prea a fost nici i love techno. in primul rand pentru ca toata zona aia geografica pare complet orientata spre new rave. festivalul, de fapt petrecerea dat fiind ca e o singura noapte strange cam 35.000 de oameni in niste hale imense tip expo. fiecare sala, erau vreo 6, avea o capacitate maxima undeva pe la 6000 de oameni si daca se umplea nu mai puteai sa intri. chestia asta s-a intamplat numai la justice care sunt mega-vedete populare. de fapt si eu ma dusesem destul de chitit pe zona asta, justice si digitalism mai vazusem dar vroiam sa prind niste klaxons, boys noize sau mstrkrft. nu prea am stat la camerele de hard-techno sau techno clasic dar pot sa spun ca trendul popular era pe new rave.
organizarea festivalului este extrardinara numai daca te gandesti ca exista garderoba pentru 35.000 de oameni, un fel de romexpo, una dintre cele mai mari sali pline cu haine pe care am vazut-o in viata mea, un camp cu haine dar organizat foarte nemteste. nu existau cozi la nici un bar iar apa se distribuia gratuit. organizarea asta buna are in schimb si o parte foarte proasta. punctul cel mai slab al festivalului si chestia care mie personal mi-a distrus jumatate din distractie a fost faptul ca sunetul a fost tinut aproape toata seara la un nivel foarte scazut. muzica asta chiar nu functioneaza incet. auzi, iti place dar daca nu te loveste cum trebuie e ca la radio. frustrant, de 10 ori frustrant. cred ca are ceva de-a face cu niste reglementari ue legate de protejarea urechilor participantilor dar prea multa reglementare si civilizatie face petrecerea praf. asa ca mai mult am ascultat decat am simtit muzica.
pe scurt traseul a aratat cam asa: klaxons, vedete de carton, mai multa imagine si atitudine decat muzica, o tura scurta pe la simian mobile disco sa vad cum suna live toate sculele alea analoage cu care se lauda, suna bine, boys noize, incredibil cat de popular poa sa fie, un set nici prea prea, nici foarte foarte, distorted electro exact cum te asteptai dar la un volum care il face sa sune bleg, goose, mandria recenta a belgienilor, care chiar au sunat foarte bine, saltaret, cu refren, o vizita destul de scurta si dezamagitoare pe la ellen allien si miss kittin & the hacker. important la festivalurile astea cu de toate e pana la urma sa te relaxezi, sa te simti bine si sa nu te frustrezi cand pierzi ceva din planul initial. de fiecare data ajungi sa faci planul praf si sa iti dai seama ca de fapt nici nu vrei sa te ti de el atat de mult. toate considerentele astea numai ca sa marturisesc ca cel mai bine la i love techno eu m-am simtit la gui boratto. poate pentru ca era singurul minimal pe care l-am auzit in seara aia (pe bodzin l-am ratat), poate pentru ca era intr-o camera cu mai putina lume si mai intima, poate pentru ca era singurul loc in care volumul era rezonabil. am incheiat petrecerea cu un set mstrkrft care a sunat la fel ca boys noize, la fel ca justice, la fel ca goose, la fel ca simian mobile disco.
si sa stiti ca belgienii si italieni cand se duc la festival canta cantece de galerie in tramvai si lovesc puternic in geam la unison, se inghesuie si se imping mai rau ca la noi, si ca ajung atat de beti la fest incat pica inainte sa intre. muie steaua kind of atmosphere. si ca belgienii care gasesc bilete de garderoba pierdute chiar se duc si fura geaca. si ca am fost mai multi romani decat m-as fi asteptat, ca ne cam stiam intre noi, ca ne-am intalnit de cate ori prin multime si am schimbat politeturi, ca ne-am pierdut de unii dar i-am gasit pe altii. si ca mi-a fost frica sa iau camera foto cu mine ca sa nu ma intoarca aia din drum de la mama dracu asa ca nu am nici o poza.
per ansamblu, mi-a fost dor de o petrecere reusita la club, cu lume mai putina si sunet neiertator. 35.000 de oamenii a inceput sa fie prea mult pentru mine.

3 comments:

[+_+] said...

Normal ca e prea mult pt tine, tie iti place minimal. Curge prin vene, si ce vene! Si ce sange! Iar intr-un final, tot ce conteaza este Si ce bere! Wellcome back worrior!

sickboy said...

FOARTE BINE, DE-DANS!!!!!!!!!!!!!!

ASA L-AS FI SCRIS SI EU, DACA MA DUCEAM... SI DACA SCRIAM... SI DACA AVEAM TALENT LOL

BIG, BIG UP!

de dans said...

mersi mult, conteaza.