Bonobo & Ananda

bonobo: fum de carnati, mici cu bere si mustar, lume foarte multa, transpiratie, geci si pulovere in mana, cunoscuti, fum imens dar nimeni nu fumeaza, trepte aiuritoare, bar cu coada la bon, coada la bere, nu vezi decat spatele altora, scena e gandita tampit, balcoanele pline, astia sunt cei mai norocosi. muzica nu tine 2000 de oameni sau cati or fi fost acolo si are ceva "de lift". lumea zambeste, e binevoitoare, se muta de pe un picor pe celalalt dar pana la urma atmosfera e trista. trista dar incinsa, lumea iese pe hol, sta la mese, injura printre dinti, bea bere la halbe mici, se imbiba cu mirosuri. ma gandesc ca ninja tune a ajuns noul mainstream, nici macar nu poti sa mai zici ca evenimentele astea strang lume misto pentru ca au ajuns sa stranga pe toata lumea. din ce in ce mai prost. frustrant si depasit.

noroc cu ananda, care a salvat seara. un set impecabil, cum de mult nu mi-a mai fost dat sa aud, s-a ridicat la inaltimea asteptarilor si un martin mult mai spalat decat de obicei. martinul, orice am zice, reuseste sa creeze atmosfera, locul are un vibe foarte misto (ceea ce sessionul nu are deloc).